Dacă un popor se identifică prin ceea ce cultivă, adică prin ceea ce numim generic „cultură”, atunci se pare că hrana de suflet a copiilor noștri depinde de felul în care ne ocupăm de obținerea unei recolte bogate și de protejarea ei de buruieni.
Îndrăznesc deci să întreb: ce și cum cultivăm pe terenul destul de nearat al acestui tineret din secolul vitezei și care va fi oare recolta peste câțiva ani? Nu ne mai luăm timpul să ne oprim puțin din cursa infernală a comerțului și să ne întrebăm la ce folos toată agoniseala, dacă nu o vom lăsa pe niște mâini pricepute?
Aida Events s-a născut din dorința de a compensa anumite necesități observate la nivel social, în căutarea unor soluții la câteva probleme de fond. Una dintre ele mă vizează în mod direct și este legată de tot ce am vorbit mai devreme: raportul din ce în ce mai ineficient dintre calmul familial și „goana după aur”.
Extrapolând, mi-am dat seama că toată migrația forței de muncă și a multor valori naționale are la bază o eroare de comunicare între instituțiile statului. Competiția politică parcă ruptă din Caragiale și eterna tranziție (care a făcut ca puține proiecte manageriale să fie duse la bun sfârșit) m-au convins că o soluție eficientă pentru realizarea unor programe de interes comunitar este în mediul privat.
Așa că am început mai întâi o campanie de responsabilizare a tuturor prietenilor mei, pe care i-am făcut să înțeleagă că noi suntem acum generația activă, de care depinde viitorul acestei națiuni – prin copiii noștri – și că degeaba avem idei și aducem critici sistemului de stat, atâta timp cât noi nu facem ceva efectiv.
Există acum atâta înțelepciune pe internet, savurată și aprobată de fiecare dintre noi la cafea, dar dacă nu începem să o și practicăm, devine inutilă. Una dintre replicile care mi-au atras atenția și pe care o promovez este: „Fii tu schimbarea pe care vrei s-o vezi în lume”.
