Totul a pornit de la sarcina realizării unui concept pentru Concertul de Anul Nou din 2015, de la Teatrul Național de Operă și Balet “Oleg Danovski” din Constanța.
Deja binecunoscut, modelul vienez al unui astfel de concert este acela care face să răsune în principal valsurile și polcile familiei Strauss, pe lângă alte bijuterii ale muzicii clasice. Totul frumos, dar…deja banalizat prin toate spectacolele îndoielnice care au de obicei în titulatură ceva pompos, pe lângă nelipsita „Vienna“.
Din start am știut că ne trebuie altceva, dar care să fie totuși la fel de binecunoscut publicului larg din România. Văzând în acest proiect o posibilitate de a-mi pune în practică câte ceva din gândirea utopică – aceea care vede absolut toți oamenii capabili de progres (și) prin artă -, am căutat ideea care să vorbească tuturor pe aceeași limbă. Practic, am făcut un pod între generații (și statusuri sociale), prin muzică. Succesul în alte genuri muzicale nu trebuie văzut cu invidie sau tristețe, ci trebuie folosit eventual ca ghidaj al unei posibile deturnări calitative.
Cultura se ocupă cu… cultivarea; deci nu ar fi deloc greșit să spun că, în varianta oferită de noi, rezultatul sonor obținut este unul comparativ cu fructele unui pom altoit. Același fruct, dar altă calitate: „A Whole New World“, așa cum zice și titlul ales de doamna Daniela Vlădescu.
Pe de altă parte, eleganța și luxul nu sunt neapărat opulente, dacă rămân în anumite limite de accesibilitate. Cred că trebuie depășite prejudecățile așa-numitului „entertainment“; ne putem relaxa și distra foarte bine la teatru, unde între scenă și public avem un continuu transfer de energie vie.
De fapt, cu asta se ocupă artiștii: cu sleirea personală în folosul altora, așa cum se zice: „Viață de artist: noaptea – vesel, ziua – trist.“