Apetit? Din plin! Problema este de gusturi. Bine, și de educație. Totul pornește din familie, din nucleul social. Acolo se primesc valorile care vor fi puse în cutia neagră a individului pentru toată viața. Este aproape imposibil de umblat la acel cufăr, discordia dintre oameni având loc la acel nivel intim. Cărțile de psihologie ne învață să umblăm cu mare grijă atunci când educăm copii după cei „șapte ani de-acasă”. Orice încercare neavenită poate deruta, atâta timp cât o valoare nu este înlocuită cu alta, de preferat cu una certificată și filtrată de toate generațiile anterioare nouă.
Un exemplu foarte potrivit poate fi găsit în tot ce înseamnă „poveste”. Povestea rămâne singura metodă eficientă prin care se poate înlocui o altă poveste. Luați o carte, un film, un libret de operă sau o piesă de teatru. Toate spun o poveste, care dacă este bine aleasă, va putea schimba o persoană din temelii. Nu am amintit despre operă degeaba, evident. Majoritatea operelor sunt bazate pe texte literare, fie ele romane sau piese de teatru.
Pot să spun, fără frica de a fi judecat de colegii specialiști, că opera a reprezentat în perioada de început ceea ce reprezintă filmul în zilele noastre. Ca nu cumva să par prea modest, mărturisesc că am realizat un doctorat științific cu titlul „Simfonismul Cinematografic”, pe parcursul căruia am descoperit și învățat multe lucruri puțin cunoscute, legate mai ales de fenomenologia percepției audiovizuale în film. Desigur, nici partea istorică nu a fost una lipsită de mirări, în zorii cinematografiei proiecția peliculelor fiind acompaniată pe viu de orchestre sau măcar de un pianist.