Muzica și poezia au fost dintotdeauna bune surori, aproape gemene. Bunăoară, melosul limbilor vorbite este bine definit și foarte diferit de la popor la popor, ba chiar la nivel de regiuni. Ca exemplu, vă rog să comparați inflexiunile melodice ale ardeleanului domol cu cele din dulcele grai moldovenesc…
Apoi, în poezie și în muzică avem ritmuri și cadențe. Ce poate face muzica, văzută ca limbaj abstract de comunicare emoțională, este să suprapună în armonie mai multe mesaje simultan. Armonia nu înseamnă numai consonanță, ci și disonanță. Citându-l pe Caragiale din postura de pedagog de școală nouă: „Muzica iaște aceea care ne gâghilă urechile într-un mod plăcut… (pântre dinți, aparte, școlarului:) Ia sama doară să nu ți le gâghil eu ție într-un mod neplăcut!”.
Unul dintre cele mai eficiente modele de diseminare a unui mesaj verbal cu ajutorul muzicii mi se pare imnul umanitar UNICEF, „We Are The World”, pe care într-un fel sau altul l-am găsit bine ancorat în mentalul colectiv. Să ne imaginăm acel mesaj citit cu mult aplombde un membru al asociației la oricât de multe posturi radio-TV.
V-ați prins?…
Mesaje sofisticate, transmise către publicul larg…
Printr-un mijloc eficient: traducerea tuturor textelor cântate și sub/supratitrarea în timp real. Acel „La șapte mii cantare” al lui Toto Cutugno pe care îl cântam din toți rărunchii în copilărie va deveni „Lăsați-mă să cânt!”, iar celebrul, de pe acum, „Liviu Chițălău” va fi deconspirat ca fiind „Leave the kids alone”, prin urmare „Lăsați copiii în pace!”. Bineînțeles, muzica aleasă va fi în concordanță cu publicul țintă și cu nivelul de înțelegere scontat.
Astfel, concertele vocal-simfonice începute în anul 2015 și desfășurate în continuare la „Oleg Danovski” din Constanța au atras mulți spectatori noi prin puntea creată între ansamblul complet de operă (orchestră, cor, soliști) și genuri muzicalede larg consum (pop, rock, jazz, film/animație).
