Pentru această întrebare vă recomand să citiți subiectele din „Boema” lui Puccini sau din „Onoare Țărănească” (nu știați că așa se traduce „Cavalleria Rusticana”, nu-i așa?) a lui Mascagni. Este vorba despre povești din viața cotidiană, încă de mare actualitate – cu iubiri neîmplinite, răzbunări din gelozie, probleme de rang social, artiști săraci și moarte prematură a iubitei – plasate la oraș, respectiv la sat. Oare se adresează aceste subiecte numai unei elite?
Mai mult, știm bine câți oameni care au reușit în viață au pornit de jos și nu văd cum un asemenea om ar putea uita ce înseamnă lipsurile materiale, în detrimentul calităților personale, ale studiilor oricât de înalte sau ale inteligenței. Cred că ar trebui să ajungem să vedem spectacolul ca pe o necesitate, ca pe o oglindă socială care respiră cu noi, nu ca pe un privilegiu. Pe undeva ne-a rămas întipărită imaginea burgheziei din lojile sălii de Operă, dar de multe ori avem tendința de a uita că trăim alt regim politic și alte vremuri, pentru care mulți oameni din diferite contexte sociale și-au sacrificat viața.
Departe de mine demitizarea eleganței și a bunelor maniere! Din contră, cred că accesul publicului larg și al copiilor în sălile frumoase ale instituțiilor de cultură generează o elevare a spiritului prin valorile conservate și prezentate acolo.