Capabil de mari concentrări energetice; câteodată poate prea puțin curios și îndrăzneț, iată Marele Public. Dar nu o zic aici ca defect, ci ca timiditate ce poate fi ușor tratată prin evenimente „curajoase“, iar premisele sunt deja conturate de ani buni. Ele trebuie doar „umplute“, ca într-o carte de colorat pentru copii.
Este foarte clar că realizarea unui conținut consistent din punct de vedere artistic necesită convergența multor energii, dintre care cea financiară nu este deloc de neglijat. Sistemul cultural de stat este simplu și ieftin, dar poate fi efcient doar dacă îl înțelegem și îl folosim; cu toții suntem de acord că educația este importantă și că poate fi făcută intr-un mod inteligent, dar îi acordăm mai puțină atenție decât altor activități recreaționale…
E un întreg lanț al slăbiciunilor: un confort urban scăzut va altera negativ decizia deplasării la un spectacol seral, de unde apare căutarea altor refugii domestice de distragere din cotidian (distracții) – televizor, internet etc., de unde apar obișnuința și chiar dependența de „acasă“. Cu atât mai mult va fi mai difcil dacă o ieșire în societate presupune și un anumit cod vestimentar, iar afară e… noroi sau gheață (exemple nealese întâmplător).
Evident, mi-ar face mare plăcere să apară interesul publicului pentru o extindere a plajei de genuri muzicale cu sonoritate simfonică, astfel încât să ajungem de la consumul răvășit al unor muzici ușoare la consumul ușor al unor muzici mai… răvășitoare.